Definiția cu ID-ul 1330856:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNCĂRÍCI subst. Mîncărime. Mîncărici la piele. ALR II/I MN 102, 2 289/531, 682. ◊ E x p r. A avea mîncărici la (sau de) limbă = a avea mîncărime de limbă, v. m î n c ă r i m e. Cf. ZANNE, P. II, 226. - Mîncare + suf. -ici.