MÎNDRÍ vb. IV. 1. Tranz. (Învechit, rar) A gîndi, a cugeta. Rugămu-ne de tine să auzim ce mîndrești. CORESI, ap. DHLR II, 456. ♦ T r a n z. f a c t. A face să devină mai înțelept, mai cuminte. Să văm vedea pre el că se mânie pre noi. . . atunce va să ne mîndrească. CORESI, ap. DHLR II, 456. 2. R e f l. (Învechit, rar) A se lega strîns, a se atașa (de cineva sau de ceva). Cine se mândrește lumiei (ce se zice: cine iubește năravurile ceștii lumi) vrăjmaș lu Dumnezeu fi-va. CORESI, ap. DHLR II, 457. 3. T r a n z. (Învechit, rar) A mări, a slăvi. Cu cuvîntul mai apoi grăitorii, prorocii, roditoarea D[o]mnului te măndriia. MOLITVENIC (sec. XVII), 303. 4. R e f l. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „cu”) A se arăta satisfăcut, mulțumit, fericit; a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). Adevărat ne-am mândri pentru darurile cele cu sudoarea noastră cîștigate. GOLESCU, Î. 64. Românul cît trăiește, Tot cu doina se mîndrește. NEGRUZZI, S. II, 26, cf. I, 276. Toate armele și instrumentele de piatră. . . cu care se mândresc muzeele Europei, la noi se găsesc în toate părțile. BOLLIAC, O. 292. La lucru și pe la șezători felele. . . șe mîndreau cu vorbele dulci primite de la dînsul. SLAVICI, N. I, 87. Se mîndrea, fălindu-se, de vitejiile ce făcuse el. ISPIRESCU, L. 94. Iată. . . cea mai falnică izbîndă cu care se poate mândri vînătoria. ODOBESCU, S. III, 81. Harnici și dezghețați cum sînt, plini de vioiciune, pătrunzători, au multe lucruri cu care se pot mîndri. SADOVEANU, O. IV, 260. Poporul nostru se mîndrește cu tradițiile materialiste ale științei noastre medicale. SCÎNTEIA, 1952, nr 2530. 3. Refl. (Învechit și popular) A se îngîmfa, a se fuduli; a avea o atitudine trufașă. Pizmașul vieții noastre. . . să mîndri împotriva tvorețului său. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 112^v/12. Și începusă a-i și boieri pe ciocoi, că să mîndrise, socotie că n-a mai ave sfîrșit. NECULCE, L. 380. Să nu se mândrească omul cîtu-i de mare, ce să-și aducă aminte că este prav și cenușă. AMIRAS, LET. III, 126/29. Ca păunul se mândrește Și Tot cu laude trăiește. PANN, P. V. I, 162/5. Ea, fără a se mîndri, se trase dinaintea împăratului cu totul smerită. ISPITRSCU, L. 39. – Prez. ind.: mîndresc. – V. mîndru.