mînătarcă Forma corectă ar trebui să fie mai curînd mănătarcă (î se explică din ă, ca în mânăstire). Cuvîntul este explicat prin neogrec. μανιτάρι, iar DLRM precizează că la cuvîntul grecesc s-a adăugat sufixul romînesc -că. Dar acest sufix nu servește în romînește decît pentru a deriva feminine de la masculine și pe de altă parte nu avem în romînește radicalul de la care să se fi format. Bulgara cunoaște pe маматарка sau манатарка, cu același înțeles. Care e raportul între bulgară și greacă ? Ținînd seamă de faptul că în turcește există mantar „ciupercă” (vezi Ronzevalle, p. 157), forma bulgară se poate explica și din grecește, și direct din turcește. Indiferent însă de originea formei bulgare, cea romînească trebuie explicată prin bulgară.