Definiția cu ID-ul 1248598:
Regionalisme / arhaisme
MÎȚĂ s.f. 1. (Mold., Ban., Trans. SE) Pisică. A: Denaintea leului. . . sta . . . pardosul, ursul, lupul . ... mîța selbatecă. CANTEMIR, IST. Eghiptenii la ace vrerii să închina mîților. E 1779, 19v. C: Mĕcze. Cattus. Felis. AC, 352. Felis. Mucza. LEX. MARS., 205; cf. E 1703, 143r,143v. // B: Mîța întră într-o prăvălie. E 1717, 178v; cf. E ante 1704, 21v, 22r. 2. (Criș., Trans. SV) Ancoră. Mîțele de fier carele țîn corabiia în loc N. TEST. (1648). Mîțe de fer aruncară în fundul mării. MISC. SEC. XVII, 133r. // B: Cf. ST. LEX., 291. Etimologie: probabil formație onomatopeică. Cf. pisică; anghiră.