MĂCĂLEANDRU s. m. (Ornit. ; Mold.) Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). Și privesc sosind prin aer zburători cu mîndre pene. . . Stigleți, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă. ALECSANDRI, P. III, 56. Am ascultat dăunăzi o convorbire între un măcăleandru și-un scatiu. GÎRLEANU, L. 43. Un sprinten și viu măcăleandru Zorit se abate din drum. CAZIMIR, U. 17. Însă pădurea dimprejur fremăta lin; se alungau în zbor mâcălendri între lumini și umbre. SADOVEANU, N. P. 144. – Pl.: măcălendri. – Și: macaleándru s. m. – Din ucr. маколяндра.