MĂGULITOR, -OARE, măgulitori, -oare, adj. Care măgulește, care conține sau exprimă o măgulire. Acest cercetător va deduce despre noi lucruri puțin măgulitoare. GALACTION, O. I 337. Cezar Bolliac nu a găsit că zice prea mult, exprimîndu-se în niște termeni din cei mai măgulitori și călduroși. MACEDONSKI, O. IV 14. Nu ascunde simțiminte adevărate sub vorbe măgulitoare și fățarnice. BOLINTINEANU, O. 339. ◊ (Adverbial, atestat în forma măgulitori) Nevestele... încep a-i lua cu vorba și a-i dezmierda care de care mai măgulitori, CREANGĂ, P. 14. ◊ (Substantivat) Au doar ție se cuvine a-nmulți măgulitorii Ce aleargă cu cățuia tămîind stăpînitorii? CONACHI, P. 258.