MĂGURĂ, ❍ MĂGURĂ (pl. -ri) sf. 🌐 1 Movilă, delușor izolat: iată-ne ’n dreptul orașului Corabia, sentinelă dunăreană așezată între măguri (VLAH.) ¶ 2 Ridicătură de pămînt, mai adesea de formă rotundă, în preajma ruinelor de cetăți sau a drumurilor vechi, în care săpăturile descoper de multe ori obiecte din timpul Dacilor sau Romanilor, ori antichități preistorice: vezi în depărtare... satele împrăștiate pe poalele măgurilor (VLAH.) [comp. alb. magule și ngr. μάγουλον, μαγούλα „bucă groasă”].