MĂHĂI vb. (Mold.) A face semne (cu mîna). Cînd vor să-și facă cruce, numai cît măhăiesc cu mîna, cum are amăgi oarece. VARLAAM. Răul cine-mi vor să nu zîmbască Și cu ochii să nu măhăiască. DOSOFTEI,. PS. ♦ A amenința. Omul cela, ce-l îngrozeaște să-l ucidă, face seamne în toate fealiurile și-i măhăiaște (a m e n i n ț a MUNT.) și aduce sâ-l lovască. PRAV. Etimologie: sl. mahati.