măiug sn [At: LB / V: (reg) ~iuc (Pl: ~uci), maiec, maieg, mai~, măiugă (Pl: ~ugi) sf, mâiog / Pl: ~uge, ~uri, (rar) ~iugi / E: mai² + -ug cf srb maljuga] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12). 13 (Mun) Unealtă cu care se bate racul la joagăr. 14 (Trs) Unealtă de lemn cu care se bate inul. 15 (Reg) Tindeche la războiul de țesut. 16 (Reg) Fiecare dintre picioarele de sanie care intră cu un capăt în talpă, iar cu celălalt în oplean. 17 (Înv; csnp) Par.