MĂNÓS, -OÁSÁ adj. 1. (Despre pămînt) Favorabil pentru culturi ; p. e x t. productiv, fertil, roditor; (despre ținuturi, regiuni) cu pămînt fertil ; (despre recolte sau despre perioade de timp in care se face recolta) bogat (în roade), îmbelșugat. Cf. ANON. CAR. Nu lăsa să răsară spini și pălămidă pre cîmpul cel mănos, ce poate naște îmbelșugate roduri (a. 1 828). URICARIU, III, 33/33. Tu, Moldavio mănoasă, ce pre mine ai născut. ASACHI, S. L. I, 48. Iar pămîntul cel obosii și vechi. . . poate să-l prifacă. . . în imașul cel mai mănos. I. IONESCU, C. 33/12. Au strîns în cei 7 ani mănoși atîta pîne cîtă să agiungă în cielalți șepte ani nerodiți. id. ib. 212/10. Mergînd prin bogate fînațe și mănoase semănături. NEGRUZZI, S. I, 191. O, Despot, pe acest mănos pămînt, Domnea odinioară un domn viteaz și sfînt, Un Ștefan! ALECSANDRI, T. II, 65. Cît vulturul ești falnic și cît albina harnic, Cît toamna cea mănoasă, îmbelșugat și darnic! id. ib. 151, cf. id. POEZII, 537. Unul din cele mai mănoase ținuturi ale țării. VLAHUȚĂ, R. P. 24. În lumina strălucită, cît bătea ochiul, cîmpuri și costișe mănoase se vedeau. SADOVEANU, O. III, 177. Vînturile. . . poartă, din ogorul plin de mărăcini către cel mănos, ecourile mărăcinișurilor care se agită steril, incapabile de freamăt. V. ROM. ianuarie 1 954, 154, cf. ib. iulie 1 954, 43. A fost odată, într-o țară tare depărtată, frumoasă și mănoasă, un împărat mare și înțelept. ȘEZ. I, 97. Anul ce vine are să fie mănos în toate și grîul o să fie foarte bun. ib. XII, 170. Anul va fi mănos. PAMFILE, A. R. 10. Săcările. . . vor fi mănoase. GOROVEI, CR. 218. ◊ (Prin lărgirea sensului) Tîrgul Rîurenilor fusese mănos. . . fiindcă toate roadele țării se făcuseră și aveau căutare. GALACTION, O. 260. ◊ Fi g. Analile. . . ni înfățoșază o mănoasă obîrșie, cuprinzătoare de facturi vrednice de aducerea noastră aminte. ASACHI, S. L. II, 31. Și tocmai răstimpul acesta este cel mai mănos în propuneri. SBIERA, F. S. 238. ♦ (Adverbial, rar) Din belșug, din abundență. Un nor, cu milostivire, Ploaie repezi mănos, Răspîndind cu strălucire Fulger, tunet zgomotos. I. VĂCĂRESCUL, P. 169/7. 2. (Despre vaci) Care dă lapte mult (și bun). Cf. LM, DDRF, DAMÉ, T. 31, TDRG, ȘĂINEANU, D. U. Vacă bună de lapte se zice vacă mănoasă, iar în Moldova vacă de doniță. PAMFILE, I. C. 19. Cînd untul e galbăn și frumos, vaca e mănoasă. ȘEZ. VII, 98, cf. V, 4. ♦ (Regional, despre lapte) De bună calitate ; gras (Laura-Rădăuți). GLOSAR REG. 3. Fig. Care aduce cîștig mare ; rentabil, productiv, bănos. Au părăsit literatura pentru meserii mai mănoase. GHEREA, ST. CR. II, 99. Își dau copiii la școală ca să-i puie în stare a căpăta și ei vreun prihod mai mare și mai mănos. CONTEMPORANUL, III, 651. Era nepotul unui cafegi-bașa. . . înțolit din mănoase otcupuri. C. PETRESCU, A. R. 11. – Pl.: mănoși, -oase. – Mană + suf. -os.