MĂNOS, -OASĂ, mănoși, -oase, adj. 1. Care dă rod bogat; fertil, rodnic. Pămîntul rusesc e pămînt rodnic și mănos. GHEREA, ST. CR. II 217. Mănosul plai unde răsar Măslinul iubitor de pace Și falnicul viteaz stejar. ALECSANDRI, P. III 537. Călătorul respiră mai ușor mergînd prin bogate fînațe și mănoase semănături. NEGRUZZI, S. I ♦ Îmbelșugat. Anul ce vine are să fie mănos. ȘEZ. XII 170. 2. (Despre vacă) Care dă lapte mult și bun. Cînd untul e galbăn și frumos, vaca e mănoasă. ȘEZ. VII 98. Și mănoasă, și lăptoasă, și devreme acasă, se spune în glumă cuiva care pretinde altuia să aibă toate calitățile. 3. Fig. Care aduce profit, cîștig mare. Tîrgul Rîurenilor fusese mănos. GALACTION, O. I 260. Mai toți oamenii talentați din acest cerc literar [«Convorbiri literare»] au părăsit literatura pentru meserii mai mănoase. GHEREA, ST. CR. II 99.