MĂRGEAN s. n. 1. Scheletul calcaros, de obicei de culoare roșie, al unor colonii de animale celenterate (Corallium), din care se fac diferite obiecte de podoabă, coral; (la pl. sau lasg. cu sens colectiv) șirag de mărgele făcut din acest schelet sau, p. gener., din orice alt material similar. Buzele ei sînt ca mărgeanul, iar dinții albi ca fildeșul. FILIMON, O. I, 117, cf. 197. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe. EMINESCU, O. I, 170. Sipeturi de sidef pline cu. . . colane și sponciuri de mărgean și de mărgăritare. ODOBESCU, S. I, 134. Pe sînul alb al fetei, cînd iese-n ziuă-n prag, O salbă de mărgeanuri se leagănă cu drag. COȘBUC, B. 210, cf. id. P. I, 68. Imameaua era o bucățică de chihlibar sau de mărgean, substanțe de cari nu se prinde murdăria. ȘIO I, 215. În jurul gîtului ei de marmoră sînt întoarse șiruri de mărgean. PETICĂ, O. 284, cf. N. A. BOGDAN, M. 159. Purta nasturi de mărgean la cămașă. BRĂESCU, A. 55. Trecu cu vederea șiragul de mărgeanuri pe care-l observase la gîtul cameristei sale. SADOVEANU, O. XI, 46, cf. IX, 453, id. P. M. 59, V. ROM. august 1 961, 15. Foaie verde matostat, Unde-ți văz gîtul spălat Și mărgeanul răvărsat, M-aș băga la tine-argat. TEODORESCU, P. P. 310, cf. 125. Mîndra șade pe măidan Și-mi înșiră la mărgean. . . Și-mi înșiră cîte-un bob, La tot bobul face nod. MAT. FOLKk. 277, cf. ȘEZ. XII, 84, ALR I 1864/590, ALR II 3 357/784, 791. ◊ Fig. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare. . . Am să vă văd și anul ăsta oare Prin mlaștini de smarald la vînătoare Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, M. II, 73. Aș vrea să-mi înflorești cu zarzării grădinii. . . Cu inima să clatini mărgean și clopoței. STANCU, C. 16. Dragonul legendei vedea cu ochi uriași de mărgean, Ciudate făpturi venind de peste ocean. BOUREANU, S. P. 10. Vedeam prin pînza subțire Tîmpla-i cu vinișoare de mărgean. ISANOȘ, Ț. L. 75. Fluid mărgeanu-n trupul tău aleargă Trezind în marmor joc de aurori. V. ROM. august 1961, 10. ♦ Nume dat mai multor specii de animale celenterate marine care trăiesc în colonii, avînd scheletul calcaros amintit mai sus. Puzderie [de celenterate] se găsesc în mări. Între ele intră mărgeanul căutat, coralii ziditori de insule. SIMIONESCU, F. R. 456. 2. (Bot. ; prin Munt., Mold.) Tufănică (Chrysanthemum indicum). Cf. H XII 170, com. din OBILEȘTI-FOCȘANI. - Pl.: mărgeanuri. – Din tc. mercan.