mărginaș, ~ă [At: DIONISIE, C. 190 / Pl: ~i, ~e / E: margine + -aș] 1 a Care se găsește la margine, la extremitate, la periferie Si: lăturalnic, limitrof, (înv) mărginean (3), (reg) mărginos. 2-3 smf, a (Persoană) care locuiește, care își are sediul la marginea unui sat, a unui oraș, a unui ținut sau la granița unei țări Si: (îvr) mărginean (1-2), (rar) mărginar (1). 4 a (D. oi) Care se află la marginea turmei. 5 a (Reg; d. oi) Care are obiceiul de a umbla la marginea turmei. 6-7 sm, a (Reg; șîs dinte ~) Fiecare dintre cei patru colți ai calului. 8 (Reg) Mărginar (10). 9 sm (Arg) Chibiț la jocul de cărți.