MĂRIȘOR, -OARĂ, mărișori, -oare, adj. Diminutiv al lui mare. 1. v. mare (1) Via lui Aristia, vie mărișoară de zece pogoane. CAMIL PETRESCU, O. II 10. Era o livadă mărișoară, presărată cu pomi. REBREANU, I. 19. Cinci cămăruțe... din care una mai mărișoară poartă pomposul nume de salon. NEGRUZZI, S. 70. 2. v. mare (5). Era băiat mărișor, de vreo paisprezece ani. VLAHUȚĂ, O. A. 428. Crește, fă-te mărișoară, Să trăim cît avem viață Cu iubire și dulceață. ALECSANDRI, P. P. 279.