MĂRĂCINÓS, -OASĂ adj. Plin de mărăcini (1); spinos, ghimpos. De să va apuca neștine de vreun laz strein părăsit, să fie spinos (curătură mărăcinoasă MUNT.) și plin de pădure. PRAV. 4. Intrai în acea colivie foarte mărăcinoasă. . . și ghimpoasă, pă o gaură. GORJAN, H. II, 37/29. Pune-mă, jendar, călare. . . Că e drumu glonțuros Și cîmpu mărăcínos. ȘEZ. IX, 92, cf. ALR II 6 364/605. - PI.: mărăcinoși, -oase. – Mărăcine + suf. -os.