MĂSURÁT², -Ă adj. 1. Determinat în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea, greutatea etc. ; delimitat. Mi s-au venit funi în părți late, Cu fruntașii în rînd măsurate. DOSOFTEI, PS. 44/6. Zaț măsurat. MOLIN, V. T. 53. Patria lor e măsurată. . . și geometrizată. SADOVEANU, O. IX, 248. ◊ F i g. Nevastă cu pînzătură, Treci Murășul și-mi dă gură ! – Gura mea e măsurată Și pentru altul păstrată.JARNIK-BÎRSEANU, D. 413. 2. Cuprins între anumite limite (reduse) ; limitat. Ți-am spus că mi-e timpul măsurat. C. PETRESCU, C. V. 149. Încep să cînte. . . grăbite, pentru că își știu timpul măsurat. BOGZA, O. 164. 3. Cu măsură, moderat, cumpătat, înfrînat; echilibrat ; chibzuit. Din suma acea așadzată la anul 1804, primim să fie o măsurată scădere (a. 1 814). URICARIUL, I, 187. Fii ceva mai măsurată, pornirea ta să-ți mai calci. BELDIMAN, O. 18/22. Haractiriul elinilor este din natură măsurat. AR (1829), 152¹/40, cf. 234²/22. Așăzarea dilijansurilor. . . va aduce înlesnire ostășeștilor noștri ofițeri a călători cu plată mai măsurată (a. 1 829). DOC. EC. 437. Ceilalți iubiți de tine, la cercarea care au, Rîvna le e măsurată, primejdiei nu se dau. HELIADE, O. I, 426. Folosește-te cu grabă, dar cu măsurată cumpătare de toate prilejiurile. MARCOVICI, D. 12/2. Durerea care îmi pricinuiește, Nu-i cu semne de iubire pacinică și măsurată. CONACHI, P. 82. Gospodăria să-ți fie măsurată, căci la gospodina bună, mulți voinici s-adună. NRGRUZZI, S. I, 251. Unu-i răsărit la stat, La cuvinte măsurat Și la cuget luminat. BELDiCEANU, P. 102. ♦ (Despre pași, umblet) Domol, tacticos. Nu poci păzi cuviința, nici c-un umblet măsurat, La sfîrșit s-ajung d-a dreptul, fără să mă mai abat. ALEXANDRESCU, O. I, 177. Înspre sară, Simion și Mitrea intrară cu pași măsurați pe poarta deschisă. SLAVICI, N. I, 92. Cînd prindeau a se polei vîrfurile trestiilor. . ., bătrînul pleca domol, cu pași măsurați, spre casă. BART, S. M. 61, cf. CAMIL PETRESCU, O. I, 305. Trecea pe uliță cu pași măsurați, ducînd la subțioară un sul de hîrtie. SADOVEANU, E. 125. Porni mai departe cu pașii tot așa de rari, de măsurați și de atenți. V. ROM. septembrie 1960, 53. ◊ (Adverbial) A venit cu clasa a doua la București, părăsindu-și ulițele pe care umbla măsurat, tacticos. TEODOREANU, M. U. 208. ♦ (Adverbial, rar) Treptat. Trebuie cineva să-și deprindă trupul cu ostenelile măsurat. DRĂGHICI, R. 156/20. – Pl.: măsurați, -te. – V. măsura.