MĂSURĂTOÁRE s. f. Acțiunea de a m ă s u r a ; măsurare. Măsurătoare dreaptă (a. 1 804). TES. II, 330. întru măsurătoarea finului și a ordzului să nu să facă locuitorilor cît de puțină asuprire (a. 1814). URICARIUL, I, 203. Într-o zi. . . veniră mai mulți oameni și făcură niște măsurători. PAS, Z. I, 203. - Pl.: măsurători. – Măsurat¹ + suf. -oare.