mătanie sf [At: (a. 1640) GCR I, 90/17 / V: (reg) ~tană (Pl: mătăni, mătănii, mătane), ~tane (Pl: mătănii, mătăni, mătane), met~ (Pl: metanii și metănii, metăni, metane) / Pl: ~tănii și ~ii / E: slv метаниа, gr μετάνοια] 1 (Rel; mpl: construit cu verbele „a bate”, „a face”) Îngenunchere și înclinare a corpului până la pământ, făcută de credincioși în semn de venerație și pocăință. 2 Plecăciune adâncă în semn de respect, de supunere Si: închinăciune, temenea. 3 (Lpl) Șirag de mărgele pe care credincioșii le trec printre degete pentru a număra rugăciunile pe care le rostesc. 4 Rugăciuni repetate și numărate pe mătănii (3). 5 (Înv) Mănăstire în care a fost călugărită o persoană și de care aceasta depinde din punct de vedere religios. 6 (Pex) Consacrare ca monah Vz ascultare.