MĂTREÁȚĂ¹ s. f. I. (Cu sens colectiv) Părticele albicioase de epidermă, care se desprind de pe pielea capului. Cf. LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, N. LEON, MED. 137. De mătreațâ sufere multă lume. E un fel de tărîțe ce cade de la rădăcina părului și care produce multă mîncărime capului. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 107, cf. DR. IX, 432. Din cînd in cind, se întorcea spre un domn civil. . . în redingotă neagră, cu ninsoare de mătreațâ pe umeri. C. PETRESCU, Î. II, 72. Un bărbat înalt, uscat, cu fruntea încrețită și umerii fracului mereu murdari de mătreațâ. CAMIL PETRESCU, O. II, 410. În săptămîna brînzei să nu te speli la cap, căci se scutură bordufurile cu brînza în cap (adecă faci mătreațâ) și-ți albește părul curînd. ȘEZ. III, 123, cf. PAMFILE, B. 46, ALR I/I h 11. ◊ F i g. Mi-am ridicat privirile spre cer, Dar nu-mi spune nimic mătreața lui de stele. BENIUC, V. 27. ♦ S p e c. Pitiriază. Cf. CANDREA, F. 223. DER. II. (Bot.) 1. (Și în sintagmele mătreațâ de apă, N. LEON, MED. 137, mătreațâ de baltă. SIMIONESCU, FL. 261, mătreață verde, id. ib.259) Mătasea-broaștei. Lîna broștească, mătreața, e un fel de plantă ce se prăsește în apele stătătoare, mai ales unde bate soarele. ȘEZ. XV, 52. Acum [broaștele] scot din mătreațâ numai ochii ficși și gurile lor rotunde și dezgustătoare, C. PETRESCU, Î. II, 33. Un șanț cu apă stătută, împînzită de mătreațâ. I. BOTEZ, B. I, 118. Nu după mult timp, au dat de-o fîntînâ plină de buruiene și de mătreață. SBIERA, P. 206. La opărituri e bine să mai pui și mătreațâ din belți că-i foarte bună. ȘEZ. III, 176. Să vă duceți, La fîntîna lui Adam, La părîul lui Iordan, Și să-l curățați De mătreațâ, De roșeață, De negreață. PĂSCULESCU, L. P. 143, cf. ALR SN III b 832. 2. Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). Cf. SIMIONESCU, FL. 297. 3. (Regional) Măcriș (Oxalis acetosella) (Zvorîștea-Dorohoi). ALR I 1 916/387. 4. (Regional) Mătasea-iepurelui (Cuscuta arvensis). Cf. ȚOPA, C. 219. 5. (Regional) Mucegai care se face la suprafața vinului (Marginea-Rădăuți). Cf. ALR SN I h 244/386. 6. Compus: (Bucov.) mătreață-de-arbori sau mătreața-bradului = pletele-muíerii (Usnea barbata). Cf. PANȚU, PL. 229, ENC. AGR. III, 735. – Și: (învechit, rar) metreáță (lb), (învechit și regional) metrice (TOMESCU, GL.) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. CDDE, unde se susține lat. *matricia < mater.