MĂTĂHĂLÓS, -OÁSĂ adj. Ca o matahală, voluminos, uriaș; exagerat de mare, diform. Departe, într-un albastru fumuriu, se încalecă, încrețindu-se în valuri neregulate, din ce în ce mai dese, spinările mătăhăloase ale dealurilor. VLAHUȚĂ, O. A. 411. Omul cu tesac, spîn și mătăhălos, lovea fără cuvînt. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 61. E gata Marina? – Gata, gata, răspunse arțăgos o femeie mătăhăloasă. CĂLINESCU, E. O. I, 35. Drăgan se făcuse tot atît de voinic ca tată-său, Ignat, dar mai mătăhălos și mai greoi puțin. CAMIL PETRESCU, O. I, 232. Nici nu știu dacă dumneata ai fost sau nu îndrăgostit vreodată! -Ai s-o afli, după ce ființa mea mătăhăloasă și dezagreabilă nu va mai face umbră pămîntului. STANCU, R. A. V, 330, cf. V. ROM. aprilie 1 954, 174. ♦ F i g. (Despre gesturi, atitudini, mișcări) Lipsit de suplețe ; greoi. îl așeză pe Găman cu un soi de gingășie mătăhăloasă pe lavița de la poarta lui Căciulămare. CAMIL PETRESCU, O. I, 16. - Pl.: mătăhăloși, -oase. – Mătăhală + suf. -os.