MĂTĂSÓS, -OĂSĂ adj. Moale, neted, lucios ca mătasea (1). Cf. PONTBRIANT, D. Pe sub iarba mătăsoasă cu talaz nețărmurit Se revarsă fără margini [stepa]. MACEDONSKI, O. I, 28, cf. III, 71. Un băiat frumos Care și-ar lăsa pe spate părul lung și mătăsos. OLLĂNESCU, H. O. 371. Ochii mari și melancolici Triști de visele duioase M-au privit o dată dornici Pe sub gene mătăsoase. PETICĂ, O. 35. Limba aspră a vacii lăsa urme ca de perie pe blănița moale, mătăsoasă a vițelului. BART, S. M. 90. Avusese în tinerețe părul negru ca pana corbului, mătăsos, mare și des. CAMIL PETRESCU, O. III, 67, cf. BENIUC, M. C. I, 110. Înalt, cu ochi verzi, păr negru și o mustață mătăsoasă, ușor răsucită. T. POPOVICI, SE. 7, cf. 33. – Pl.: mătăsoși, -oase. – Mătase + suf. -os.