măĭéstru, măĭástră adj., pl. măĭeștri, măĭestre (lat. magister, -stri; it. sp. maestro, sic. maistru, pv. vfr. maestre, nfr. maître, pg. mestre. V. maestru, meșter). Abil, ingenios: era măĭestru la războĭ (Moxa), mînă măĭastră. Năzdrăvan, care are puterĭ supranaturale: pasăre măĭastră. Adv. În mod măĭestru: a cînta măĭestru. V. artist și șmecher.