NADĂ¹, nade, s. f. Hrană care se pune în cîrligul undiței sau la altă unealtă de pescuit, pentru a ademeni și a prinde peștii; mîncare care se pune într-o cursă pentru a ademeni și a prinde animalele și păsările; momeală. Cinci undiți... le-a desfășurat, le-a pus nadă – mămăligă ori rîmă – și le-a aruncat. SADOVEANU, N. F. 65. În vîrșă se pune nadă (mîncare) o bucată de mămăligă. ȘEZ. IV 115. ♦ Fig. Ispită, tentație, amăgire; cursă. Eu pentru tine, Despot, aici am întins nada. Acum îți zic: La luptă, izbîndă, iată prada! ALECSANDRI, T. II 68. Făcu să strălucească în ochii tăi ademenitoarea nadă a fericirii. NEGRUZZI, S. II 44.