NAGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.

nacladă sf vz nagodă

nacodă sf vz nagodă

nacotă sf vz nagodă

nagete sf vz nagodă

nagodă sf [At: (sec. XVI) N. A. BOGDAN, C. M. 33 / V: (înv) ~gete, (reg) naco~, nacotă, ~otă, nangotă, nanotă / Pl: ~de / E: bg, ucr нагода] 1 (Îrg; mpl) Neplăcere. 2-3 (Mun; dep) Om (sărac sau) neserios. 4 (Reg; lpl) Fapte reprobabile, rele Si: năzbâtii, năzdrăvănii. 5 Copil vioi, neastâmpărat. 6 (Reg) Lucru sau fapt bizar, neobișnuit, care stârnește mirare, nedumerire, curiozitate Si: bazaconie, minunăție. 7 (Mtp; lpl) Iele. 8 (Lpl) Credințe superstițioase.

nagotă sf vz nagodă

nangotă sf vz nagodă

nanotă sf vz nagodă

NAGODĂ (întrebuințat aproape numai la pl. -de) sf. Ⓟ 1 Cuvînt care apare mai mult în basmele muntenești cu înțelesul de ciudățenie, minunăție, lucru ciudat, pocit, ființă ciudată: închipuia fel de fel de flori, de pasări și cîte nagode toate (ISP.); se miră George... de toate nagodele ce-i tot povestea negustorul (ISP.) ¶ 2 Fleacuri, nimicuri: decît să flecăriți la glume și la cîte nagode toate, mai bine spuneți-vă fie-care basmul său (ISP.) ¶ 3 Neajuns, neplăcere: toate nevoile astea, nagode și greutăți (JIP.) [srb. nagodba, rut. nagoda „întîmplare”].

NAGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Păreri, credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.

NAGODĂ, nagode, s. f. (Regional) 1. Ființă sau lucru ciudat, minunăție, ciudățenie. Ce nagodă e-aceasta cu arme încărcată?... – Eu, nagodă? viteazul și strașnic căpitan Al cărui nume groaza o duse în dușman? MACEDONSKI, O. I 168. Baia... închipuia fel de fel de flori, de păsări și cîte nagode toate. ISPIRESCU, L. 38. 2. Neajuns, neplăcere, pacoste. La multe nagode te împinge pustia de dragoste! POPESCU, B. III 146.

nàgodă f. pl. 1. neplăcere mare, neajuns (vorbă deasă în basmele muntene): nevoi, nagode și greutăți. POP.; 2. duh pocit: nagodele urîte ca un mistreț la cap BOL. nagodele de Iele ’mi luară inima ISP. 3. minunăție: fel de fel de flori, de pasări și câte nagode toate ISP.; 4. nimicuri, secături: nagodele lui te făcea [!] să mori de râs POP. [Slovean NEGOD, vreme nepotrivită (rus. nenorocire); seria sensurilor: neajuns (de vreme), apoi neajuns în genere, ceva rău sau neplăcut, fleacuri].

nágodă f., pl. e (de la vre-o formă slavă ca bg. nagoda, bagaje; rut. nágoda, ocaziune, negóda, furtună; ceh. náhoda, ocaziune, negoda, răŭ, nenorocire; rus. negód, an răŭ, nenorocire, d. god, an. V. godac). Sud. Fam. Greutate, sarcină, tîrnoață, belea: se ținea ca o nagodă după mine. Monstru, dihanie, gînganie. Pl. Ghidușiĭ, pozne, glume. V. nangută.

nagodă (reg.) s. f., g.-d. art. nagodei; pl. nagode

nagodă (reg.) s. f., g.-d. art. nagodei; pl. nagode

nagodă s. f., g.-d. art. nagodei; pl. nagode

nagodă (nagode), s. f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”.

NAGODE s. pl. v. iele.

nagode s. pl. v. IELE.

NAGODĂ s. v. bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, bucluc, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, supărare.

nagodă s. v. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. BUCLUC. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. ÎNCURCĂTURĂ. MINUNĂȚIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SUPĂRARE.