NAIVITATE, (2) naivități, s. f. 1. Însușirea de a fi naiv; simplitate, inocență, candoare, credulitate. Niște ochi în care lăcrămau naivitatea, simplitatea și umilința, fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. În locul ochilor de o infinită naivitate se aprinsese două văpăi de demon. DELAVRANCEA, H. T. 58. Amărăciunea unei tinereți apăsate... rămăsese încă într-o trăsătură de nespusă naivitate în jurul gurei. EMINESCU, N. 83. 2. (La pl.) Vorbe, fapte, atitudini de om naiv. Spune naivități. – Pronunțat: na-i-.