naos sn [At: MARIAN, Î. 308 / V: (reg) naus / Pl: ~uri / E: ngr ναός] 1 Parte din mijloc, principală, a unei biserici, cuprinsă între altar și pronaos Si: navă (9), (reg) naie (2). 2 Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era destinat templul.