NATRĂ s. f. I. 1. Parte a urzelii aflată între ițe și sulul dinapoi al războiului de țesut (damé , T. 135, PAMFILE, j . i i , 156, id. i. c. 279, păcală , m . r . 431, h IX 61, XVIII 144, com. MARIAN, ȘEZ. VIII, 149, RĂDULESCU-CODIN, id. I. 351, vasiliu, c. 204, GR. s. v, 122, com. din TURNU MĂGURELE, L. COSTIN, GR. BĂN. 145, DR. IV, 421, A I 23, II 4, 12, v 15), sau între ițe ori spată și sulul dinainte (șez . v, 113, alr i 1289/9, 45, 87, 90, 122, 387, 526, 679, 825, 898, a ii 7, 12, iii 1, 3, 18, v 14), între sulul dinainte și cel dinapoi (șez . v, 4, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, COM. SAT. v, 120, ALR I 1289/418, A I 26, II 12, iv 14, 18, vi 22, 26, MAT. dialect. i, 231); p. ext. urzeala învîrtită pe sul (alr i 1290), (regional) mînjitură (3); p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul dinapoi (a i 13). v. teară. Țes-o natră, rupe-o spată. f (1883), 424, cf. jarnIk-bîrseanu, d. 423. Cînepa acuma-i coaptă... O cosește cam pe sus, Să-mi rămîie preț de-un fus, Să-mi pun o țîră de natră, Să nu-mi zică blăstămată. reteganul, tr. 162. Se face mînjală, cu care se ung natrele de la pînza de cîlț. șez. v, 4. Țăsu-o natră, Rupse-o spată, Țăsu două, Rupse nouă. rădulescu-codin, î.188. Cîte natre ai țesut? viciu, gl. Am țesut azi numai 3 natre. brebenel, gr. p. O țasut o natrî Ș-o rupt o spatî. vasiliu, c. 176. Auz, lele, pipalaca, Măi lasă la naibii natra. Haide, c-a-nfrunzît și salca. gr. s. v, 111. Asta-i mîndra mîndrelor, Țesătoarea pînzălor! Țese-o natră, Rupe-o spată. ant. Lit. pop. i, 210. Într-o natră punem 12 păpuși, a i 13. Am văzut o natră în vatră Ș-un gonitor După coptor: Cine sînt? (Bunica cutăruia și cu bunicul lui), teodorescu, p. p. 199. ◊ Expr. (Regional) Nu stă natra într-un fir = nu e mare pagubă. ciaușanu, gl. (Regional) A (-și) da natrele (sau natra) (cu cineva) = a se răfui, a se certa strașnic cu cineva, id. v. 182. (Regional) A da (pe cineva) natra = a trage (cuiva) o bătaie. cf. coman, gl. Să vezi cum te mai dau natra. id. ib. ♦ (Regional) Totalitatea firelor de pe rășchitor (Unirea-Calafat). alr i 1276/860. ♦ (Regional) Totalitatea firelor de pe urzoi. com. din zagra-năsăud. 2. Pînza țesută, de la sulul dinainte al războiului de tesut pînă la urzeală (scriban, d., alr i 1281/85, 1289/65, 394, 528, 576, 782) sau pînă la spată (h x 254, a i 12); p. ext. pînza țesută și răsucită pe sulul dinainte (a i 22) ; p. gener. bucată de pînză (mai lungă) (todoran, gl., alr i 1289/510). ♦ (Cu sens colectiv) Țesături de in sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. cf. LTR². 3. (Regional) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape. cf. H II 244, IV 157, V 394, XVI 300, XVIII 284. II. (Prin sudul Mold.) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului. cf. ANTIPA, P. 460. – pl.: natre. – Și: (regional) nartă (HOGAȘ, DR. II, 179), nădă (ALR I 1290/136, 984, A II 3) s. f. – Din bg. натра. cf. scr. natra.