Definiția cu ID-ul 688428:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

* naturál, -ă adj., pl. m. (lat. naturalis). Firesc, conform naturiĭ: lege naturală. Dăruit de natură, luat din naștere: bunătate naturală. Conform rațiuniĭ, uzuluĭ: e natural să fiĭ sărac dacă eștĭ leneș, vițios orĭ prost. Propriŭ, primar: înțelesu natural al unuĭ cuvînt. Neprefăcut, neafectat, neforțat, neschimosit: mers natural, vorbă naturală. Nefalsificat: vin natural. Ilegitim: copil natural. Muz. Ton natural, nemodificat de nicĭ un semn. Științele naturale, științele care studiază animalele, plantele și mineralele (zoologia, botanica, mineralogia ș.a.). Istoria naturală, știința care descrie și clasifică vietățile. S.m. și f. Indigen, autohton, pămîntean. S.n., pl. e și urĭ. Caracteru natural, natură: naturalul omuluĭ e să fie sociabil. Naturalitate, calitatea de a fi natural: acestuĭ tabloŭ îi lipsește naturalu. Adv. În mod natural, din natură: Jidanu e natural zaraf. Pintr’o lege a naturii: flacăra se înalță natural. Fără afectare, neforțat: a rîde natural. Se’nțelege evident: natural că eștĭ sărac dacă eștĭ leneș!