NAVARH s. m. (Învechit) Comandant al unei corăbii sau al unei flote. v. amiral. Buna chivernisala unui navarh. CANTEMIR, IST. 85. I-au poruncit să se unească cu navarhul sau admirariul și se bată cetatea Chiliei. ȘINCAI, HR. II, 39/9. Făcea cu liniște toate rînduielele, fiind navarcu (cîrmaciu cel mare a corăbiei) turburat. MAIOR, ap. GÁLDI, m. PHAN. 213, cf. LM. – pl.: navarhi. – Și: navarc s. m. – Din ngr. ναύαρχος, lat. navarchus. – Navarc < it. navarco.