NAȚIUNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită, care a luat ființă pe baza comunității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în comunitatea particularităților specifice ale culturii. Ce fuse această revoluție de la 1848 în București?... Nu fuse fapta nici a unui partid, nici a unui individ – fuse fapta națiunii romîne. BOLINTINEANU, O. 311. Cugetătorul și organizatorul [revoluției de la 1848] a fost națiunea, iar Tell și Magheru au fost brațul care a executat voința ei. GHICA, S. A. 166. Eu... sînt trimis aici de națiune ca reprezentantul intereselor ei. ALECSANDRI, T. I 23. ◊ Națiune socialistă = națiune născută pe baza vechii națiuni burgheze, ca rezultat al orînduirii socialiste, și care, eliberată de contradicții de clasă de neîmpăcat, se caracterizează printr-o puternică unitate a întregului popor. O dată cu construirea socialismului în țările de democrație populară, națiunile acestor țări se transformă și ele treptat în națiuni socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 24. ♦ (Impropriu, în forma nație) Popor, neam. Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuți mari, ilustre fapte, ale nației romîne, Care inimă stă rece? ALEXANDRESCU, M. 163. – Variantă: (învechit) nație (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 14, EMINESCU, O. I 150, BĂLCESCU, O. I 325) s. f.