NEADORMIT, -Ă, neadormiți, -te, adj. Care nu doarme, deștept, treaz; fig. atent. Dacă Enachi se punea pe gene-i, ea îndată lua apă rece și-și spăla fața, ca nu cumva s-o vadă neadormita soacră. CREANGĂ, P. 6. ♦ Activ, neobosit. Era pretutindeni, neadormit, acum cercînd făina care curgea pe jgheab, acum alergînd la opust să potrivească năvala apei. ANGHEL-IOSIF, C. L. 28. ◊ (Despre acțiuni) Prin neadormita-i stăruință, se obișnuiră cu toții... a-și vorbi, ca și cum ar fi din aceeași familie. VLAHUȚĂ, O. A. 112.