NEASTÂMPĂRAT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. [Pr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.