NEBUNESC, -EASCĂ adj. 1. (Învechit) Rău, ticălos, netrebnic (3). Judecă pre el pentru năravul cel nebunesc al lui. coresi, ev. 398. ♦ (Prin Transilv.; despre ciuperci) Otrăvitor. cf. alr ii 6 405/172, 219. 2. Care denotă lipsă de rațiune, de minte, necugetat (3), nechibzuit, nesocotit (3), absurd, prostesc, nebun (I 2); care depășește limitele obișnuitului (prin lipsă de chibzuință); p. ext. exagerat de mare, foarte mare, foarte mult, foarte intens. Li să părea că cu nebuneasca lor vitejie, cu această puțină oaste a lor vor birui. Ist. ț. r. 19, cf. 18. Spre vînt a știupi și piatra la deal a pohîrni aieve lucru nebunesc este. cantemir, Ist. 327. Ca aceastea nebunești grăiia răspunsuri. r. greceanu, cm ii, 40, cf. 27. În scurtă vreme s-au rădicat acea cheltueală nebunească a straielor (sfîrșitul sec. xviii). let. iii, 262/16, cf. lb. Purtarea cînelui fieștecine o poate socoti nebunească. drăghici, r. 147/16. Carol al XII, regele svezilor, adusese spaimă în tot nordul Europei, dar nebuneasca lui sumeție se sfărîmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru I. negruzzi, s. i, 177, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu. Alergătură nebunească. lm. După cîte cheltuieli nebunești ce ai făcut, nu-ți mai rămîn mulți bani sunători. caragiale, o. ii, 255. Pe țărm averea lasă-ți și luxul nebunesc. macedonski, o. i, 168, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CONTEMP. 1948, nr. 108, 3/1. Mi-a venit deodată un gînd nebunesc: să te insult, să-ți spun minciuni, ca să văd cum reacționezi. demetrius, c. 54, cf. zanne, p. ii, 738. ◊ (Regional) Mere nebunești = varietate de mere foarte mari, „roșii pe față și cu gust dulce aspru”. cf. h x 395, șez. v, 43, xv, 69, BULET. GRĂD. BOT. I, 77. – pl.: nebunești. – Nebun + suf. -esc.