neca [At: CORESI, EV. 237 / Pzi: nec / E: ml necare] (Înv) 1-2 vt A omorî (prin sugrumare). 3 vt A înăbuși plante de cultură Si: a năpădi. 4-5 vrt (A muri sau) a face pe cineva să moară asfixiat, prin cufundare în apă sau în alt lichid Si: a îneca. 6 vt (D. ape) A trage la fund, omorând prin asfixie. 7 vt (D. ape) A inunda.