NECESITATE s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă, trebuință, nevoie (1), (învechit și regional) niștotă (2), învechit) nevoire (I); spec. chestiune, afacere, situație a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. Necesitatea de [a] se despărți turbură momenturile aceste delicioase. calendariu (1794), 29/26. Strimtorînd necesitatea adecă lipsa pănă ce se va chiema veterinariul..., următoarele mijlociri să se țină. învățătură, 49/10. O mare necesitate mă silește a mă întîlni cu un amic. lăzărescu, s. 14/22, cf. stamati, d. Are mare necesitate de somn. filimon, o. i, 134. Comisul a trebuit să fie printre cei dintîi dregători ai statului moldovean, deoarece corespundea unei necesități esențiale a curții domnești. bul. com. ist. v, 151. Am să vînd producte din magazie și-ți voi trimite banii de care ai necesitate. sadoveanu, b. 45. Se întrevedea chiar necesitatea să se repete spectacolul spre a se putea satisface baremi cererile cele mai simandicoase. rebreanu, r. i, 253. Sub imperiul acestor necesități, domnii nu puteau avea altă preocupare, decît aceea de a strînge, cît mai repede, cît mai mulți bani. oțetea, t. v. 33. Elaborarea acestor opere a fost impusă, în primul rînd, de necesitățile imediate ale maselor largi. l. rom. 1959, nr. 4, 4. Îmbină posibilitățile tehnicii înaintate cu necesitățile practice ale vieții. contemp. 1962, nr. 806, 2/1. ◊ expr. Fără (nici o) necesitate = inutil. Mulți din poeții sau scribii moderni fără nici o necesitate se pun a face la fabule. heliade, o. ii, 81. Trebuie să te temi d-a întrista pe oameni fără necesitate. pleșoianu, t. iv, 135/23. De primă necesitate sau de (cea mai) mare necesitate = absolut trebuitor; indispensabil (traiului). Stă la gustul scriitorului de a ști cînd să se ferească de hiatus și cînd este de mare necesitate. heliade, o. ii, 177. Este de cea mai mare necesitate știința naturei. caiet, 97^r/19. Ce circumstanțe sînt de cea mai mare necesitate în științele botanice silvice? barasch, b. 2. O sporire simțitoare în costul celor mai multe lucruri de prima necesitate pentru public. n. a. bogdan, c. m. 139. Sporirea circulației monetare... a produs o bruscă urcare a articolelor de prima necesitate. oțetea, r. 311. ♦ Lucru de absolută trebuință, indispensabil. Să nu facem lux pînă ce sîntem săraci, pînă ce avem d-a suplini multe necesități. f (1880), 353. Presa periodică, care în țerile libere se numește o a patra putere în stat..., au agiuns a fi o necesitate și pentru guverne și pentru popoare. rom. Lit. 522/22. Apa este pentru acvila imperială o absolută necesitate, atît pentru băut, cît și pentru scăldat. linția, p. ii, 175. 2. (Caracterul a) ceea ce este de neînlăturat, obligatoriu; (Filoz.) totalitatea însușirilor și raporturilor interne dintre fenomene, care decurg inevitabil din esența lucrurilor și din legile lor de dezvoltare. Oblăduirea (cîrmuirea) e un lucru măreț și de o mare însemnătate... și nimic din acele omenești nu se poate asămălui cu mărirea ei, fiind statornicită de însăși necesitatea naturei chiar din ceasul zidirei (a. 1817). uricariul, iv, 300/16. Necesitatea universală a legilor naturei. maiorescu, l. 81, cf. id. cr. i, 71. Pacea... este o necesitate istorică. scînteia, 1952, nr. 2 395. Dezvoltarea intensivă și multilaterală a agriculturii este o necesitate obiectivă. lupta de clasă, 1961, nr. 7, 8, cf. der. ◊ loc. adv. Cu necesitate = în mod necesar. v. necesar (I 2). Nu întrevăzură fundamentele istorice mai adinci care au produs cu necesitate acele forme [de civilizație]. maiorescu, cr. i, 264. Idei și sentimente nasc cu necesitate alte sentimente. gherea, st. cr. iii, 402. Aceasta rezultă din fapte și rezultă cu necesitate, ibrăileanu, s. l. 143. Comte a statornicit șirul în care au trebuit, cu necesitate, să ia naștere științele și să se dezvolte. conta, o. c. 13. Metafora s-a ivit cu necesitate dintr-o anumită indigență a limbii. vianu, m. 10. Sarcinile puse de partid în fața industriei constructoare de mașini implică cu necesitate sporirea exigenței la controlul calității produselor. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 17. ♦ Obligativitate, constrîngere. Crearea și dezvoltarea relațiilor de producție socialiste au determinat înfăptuirea unui salt măreț din domeniul necesității în acela al libertății. cf 1960, nr. 3, 78. 3. Utilitate; oportunitate. Necesitatea examenului fizic al elevilor. ygrec, m. n. 156. O problemă din cele mai pasionante este aceea relativă la temeiul și necesitatea unificărilor metaforice. vianu, m. 85. Necesitatea unei arte poetice. v. rom. ianuarie 1954, 153. S-a subliniat... necesitatea grijii pentru cît mai buna organizare a lecțiilor în condițiile școlii serale. gî 1962, nr. 652, 1/4. – pl.: necesități. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.