NECINSTI (-tesc) l. vb. tr. 1 A nu arăta, a nu da cinstea cuvenită ¶ 2 A lipsi de cinste, a face de rușine, a desonora: cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele! (ISP.); cînd bate cineva, mai mult necinstește decît cînd ocărăște (LEG.-CAR.); cum ai făcut, tîlharule, să necinstești fata (BR.-VN.) II. vb. refl. A-și pierde cinstea, a se desonora; a se face de rușine: a! tu vrei să mă necinstesc, să învăț buchile tale! (NEGR.) [cinsti].