NECONDIȚIONAT, -Ă adj. Negativ al lui condiționat; care se face, se acceptă fără condiții, fără rezerve sau reticențe. Virtuțile recomandate de societate erau credința, statornicia, supunerea necondiționată și, bine înțeles, secretul absolut. oțetea, t. v. 119, cf. scl 1960, 529. – Pronunțat: -ți-o-. – pl.: necondiționați, -te. – pref. ne- + condiționat.