necontenit, ~ă [At: (a. 1748) URICARIUL, I, 66 / V: (înv) ~cunt~ (reg) ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + contenit] 1 a Care nu se oprește Si: (reg) necunten (1). 2 a Care se desfășoară fără întrerupere Si: continuu, necurmat (3), neîncetat, neîntrerupt, (înv) neîncentenit, (reg) necunten (1). 3 a Permanent. 4 a Constant. 5 a În număr mare și fără întrerupere. 6 av (Pre) Fără întrerupere Si: (reg) necunten (2).