necredincios, ~oasă [At: TETRAEV. (1547), 230 / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + credincios] 1 a (Înv) Care nu este demn de încredere. 2 a (Înv) Pe care nu te poți bizui. 3 a (Înv) Schimbător. 4 a (Îrg) Trădător. 5 a (Înv) Care denaturează realitatea. 6 a (Înv) Lipsit de exactitate Si: inexact. 7-8 smf, a (Înv) (Om) care își calcă cuvântul dat. 9-10 smf, a (Spc) (Om) care nu respectă credința conjugală Si: infidel. 11-12 smf, a (Om) care nu se încrede ușor. 13-14 smf, a (Om) care nu are încredere în nimic Si: sceptic. 15-16 smf, a (Om) bănuitor. 17 a (Îs) Toma ~ul Se spune unui om incredul, care se îndoiește de toate. 18-19 smf, a (Persoană) care nu are o credință religioasă Si: ateu. 20-21 smf, a (Persoană) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creștine Si: eretic. 22 smf (Îvp; spc) Mahomedan. 23 smf (Îvp; prc) Turc. 24 a (Îvr) Care nu poate fi crezut.