NEGUSTORAȘ s. m. Diminutiv (cu sens depreciativ) al lui negustor (2). S-a secfestrat 244 perechi misăzi blane de oaie ale lui Naumcea, neguțătorașul de la Baia de Aramă. cr (1833), 28²/41. Deci tabla-n cap dacă ia... Să întorcea la oraș Ca și un negustoraș. pann, ap. gcr ii, 360, cf. pontbriant, d., ddrf. Mă cheamă David, răspunse negustorașul. cazimir, gr. 14. Nu mai era acum pe aceeași treaptă în tagma negustorească... cu negustorașul din Obor. v. rom. decembrie 1954, 60. Se trage din oameni de mahala, poate negustorași, poate mardeiași. STANCU, r. a. iv, 319, cf. ii, 400. – pl.: negustorași. – Și: (învechit) neguțătoraș s. m. – Negustor + suf. -aș.