NEGUSTORI vb. IV. 1. Intranz. și refl. (Învechit și popular) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit, a face negoț (2); a practica meseria de negustor (2). Mulți și dintru greci au mers, unii să privască, alții să să negoțitorească. herodot (1645), 200. Multe feluri de oameni locuiesc, negustoresc, agonisesc. simion dasc., let. i, 33/26. Nu să cade cliricilor să ție prăvălie de cîrciumă și să negoțătorească într-însele (a. 1652). ap. tdrg. Numărînd talantul, le-au poruncit, zicînd: neguțitoriți pînă voi veni. biblia (1688), [prefață] 3/11, cf. cod. pușc. 82. Neguțitoresc și cu boi de negoț. n. costin, let. ii, 87/31. Neguțitorii... ce șed de negustoresc aice în țară (sec. xvIII). let. iii, 222/5. Desăgarii... așezîndu-se prin tîrguri să aibă voie a neguțitori (a. 1783). n. a.bogdan, c. m. 79. S-ar crede necinstiți dacă s-ar umili a negustori. ist. am. 13^v/18. Un bogat neguțător ce se neguțătorea la Siria. văcărescul, ist. 247. Frate-său cel mai mare... neguțitorindu-se cu petri scumpe, se așezase cu lăcașul în Țarigrad. șincai, hr. iii, 8/25, cf. ii, 142/8. Băcani sau pricupeți care să neguțătoresc cu marfă amărunt (a. 1802). doc. ec. 73. Să se dea unui vrednic negoțitori capital bun, îndată ar începe mai bine a negoțitori. țichindeal, f. 402/3. În anul trecut s-au aflat în slujba numitului la Cîmpina, unde să neguțătorea cu porumb (a. 1818). doc. ec. 185. Vor putea asemenea lăcuitorii... să meargă să se neguțătorească prin celelalte cetăți și porturi (limanuri) ale Înaltei Porți. cr (1829), 293²/10. Ar putea... să se neguțătorească cu toată Evropa și cu tot felul de materie și de marfă. piscupescu, o. 15/23. Cîți urmează a neguțitori în partea aceea, se numesc armatori gvinieni. drăghici, r. 16/3. Le dedei de fiecare cîte o mie de galbeni în dar, povățuindu-i a se neguțetori cu minte și cu băgare de seamă aci. gorjan, h. i, 35/33. Muierea cu bărbat... nu poate să se neguțătorească (a. 1840). ap. tdrg. Neguțător vechi de vinuri, neguțătorindu-se cu buți și cu fabricarea lor (a. 1849). doc. ec. 958, cf. filimon, o. ii, 133. Se neguțătorește cu violine, dar cînd îi cade în mîni un instrument bun, nu l-ar da pentru Veneția întreagă. f (1885), 282, cf. pamfile, j. iii, 91. Construiește treizeci de corăbii cu care pleacă să să negustorească peste mare. ll i, 101. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. teodorescu, p. p. 604, cf. 539, 595. Se învoiră să neguțătorească la un loc și pe urmă să împărțească cîștigul. sbiera, p. 230, cf. 216. C-am negustorit De ne-am procopsit. Mat. folk. 204. Cu pește m-am arînit, Cu pește am negustorit. graiul, i, 7, cf. alr ii 3 640/27, 76, 105, 172, 228, 284,37911 848. ◊ Tranz. (Complementul indică obiectul supus schimbului sau substitutul lui) Dei mult neguțătoreaște aceasta, aethiopica, 6^r/6. Să cumpărăm mărfuri și să le neguțetorim la Surat. gorjan, h. iii, 135/32. Cei mai mulți arapi fiind încă varvari..., stăpînitorii sau împărații lor... îi neguțitoresc tocmai ca pe niște dibotoace ce să vînd în tîrg. drăghici, r. 245/11. Ce neamuri anume erau aceia care-și trimeteau reprezentanții lor să negustorească mărfurile sau productele lor? n. a. bogdan, c. m. 13. Mai bine v-ați pricepe să negustoriți arpagic. contemp. 1948, nr. 112, 6/2. 2. Intranz. (Învechit și popular; adesea figurat sau în contexte figurate) A face să devină obiect de comerț, a folosi ca obiect de comerț; a comercializa. Ai luat hrana săracilor de negoțetorești și precupești. moxa, 386/3. Neguțătorind și politicind cu înțelepciunea. dosoftei, v. s. decembrie 216^v/26. Învață pre fiul său să neguțitorească cu dînsa [înțelepciunea] mai bine decît cu aurul. biblia (1688), [prefață] 3/47. ◊ Tranz. La [duhovnicul] cel de la țară... spune păcatele... mai mari, iar la cel de la oraș, păcatele... mai mici, neguțătorind și meșteșugind taina ispovedaniei. antim, p. 154. Cînd bărbatul neguțătorește cinstea nevestii, este slobodă nevasta să-l desparță. caragea, l. 43/18, cf. grecu, p. 249. Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine. deșliu, g. 10. 3. Intranz. și refl. (Învechit și popular) A se tocmi, a se tîrgui. Am auzit preoți înjurîndu-se în altar, pe alții negustorind în biserică, ca în tîrguri. ardeleanu, u. d. 42. Cei ce cu ale credinței în lume se neguțătoresc, aceia cu drept cuvînt fiii satanei se socotesc. zanne, p. viii, 403. 4. Tranz. (Învechit și regional) A da cu dobîndă; p. ext. a fructifica, a valorifica. Ne îndeamnă cu credință să neguțitorim talantul ce ni s-au dat. biblia (1688), [prefață] 3/39, cf. gcr ii, 154/2, tdrg. Știi ce, stăpîne? Dă-mi mie banii dumitale, să-i negustoresc. rădulescu-codin, î. 2. – prez. ind.: negustoresc. – Și: (învechit și popular) neguțători, neguțitori, (învechit) neguțetori, negoțători, negoțetori, negoțitori, (regional) negostori (alr sn iv h 1 015) vb. IV. – v. negustor.