NEJUDECATĂ s. f. (Neobișnuit) Negativ al lui judecată. (loc. adv.) Cu nejudecată = fără a fi fost judecat, fără o sentință de condamnare, în mod samavolnic. Pe vremea din poveste, stăpînii puteau să scurteze viața cui pofteau, cu nejudecată, pentru că nici o judecată nu era mai dreaptă decît a lor. arghezi, c. j. 5. – pref. ne- + judecată.