nemară Cuvîntul apare la TDRG, care-l compară cu sb. namjera „întîmplare”, bg. намера, „întîlnire accidentală” (Scriban scrie nemiera). Sensul romînesc nu se potrivește întocmai, un exemplu (din Milescu) pare a avea înțelesul de „nesiguranță” (TDRG traduce „unsichere Aussichten”), iar celelalte două (Frîncu și Viciu) sînt traduse prin „pe nimerite”. Astfel, deși vocalismul romînesc s-ar putea explica și prin formele slave citate (cu intervenția corelației de timbru pe vremea cînd în silaba radicală era o vocală de timbru palatal), sensul cuvîntului romînesc trebuie să ne facă să vedem în nemară un postverbal de la nemeri, de adăugat la lista bogată a postverbalelor romînești.