NEMERNICIE, ❍NIMERNICIE sf. 1 †Străinătate: Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia (EMIN.) ¶ 2 Starea celui nemernic, ce umblă fără căpătîiu ¶ 3 Ticăloșie, păcătoșie: Ziditorul carele știa de altădată nemernicia acestui înger (ISP.); Iăsîndu-l cufundat în cugetări adînci asupra nemerniciilor lumești (GN.).