nemulțumire sf [At: VARLAAM, C. 22 / V: (îvp) ~țămire / Pl: ~ri / E: nemulțumi] 1 (Înv) Lipsă de recunoștință Si: ingratitudine. 2 Stare a celui nemulțumit (1) Si: insatisfacție, mâhnire, supărare, (fam) parapon, (îvr) paraponiseală, (înv) neodihnă (4), neodihnire (3). 3 Contrarietate. 4 Necaz.