nemuritor, ~oare [At: (a. 1650) GCR I, 146/38 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + muritor] 1 a Care nu cunoaște moarte Si: etern, veșnic, (îvr) nemuricios, (înv; nob) nemortac. 2 sm (Mtp) Ființă care trăiește veșnic. 3 sm (Spc) Zeu. 4 sm (Spc) Dumnezeu. 5 a Care este menit să reziste timpului. 6 a Care este menit să trăiască veșnic în amintirea oamenilor Si: etern, nepieritor (2), veșnic, (înv) nemort (2). 7 a Care este destinat gloriei, celebrității eterne Si: etern, nepieritor (2), veșnic, (înv) nemort (3). 8 sf (Bot) Imortelă (Helychrysum bracteatum). 9 sf (Bot) Imortelă (Xeranthemum annum).