NEMĂSURAT, -Ă, nemăsurați, -te, adj. Fără măsură; care nu poate fi măsurat; incalculabil, nelimitat. În tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160. Stele pluteau ca niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. 158. ♦ Prea mare, excesiv, exagerat. A scăpătat din pricina cheltuielilor nemăsurate cu atîtea petreceri și ziafeturi. CARAGIALE, O. III 61.