NEOBOSIT, -Ă, neobosiți, -te, adj. Care nu simte oboseala; foarte activ, harnic. Bedros, neobosit, sălta lăzile în camion. DUMITRIU, N. 258. ♦ (Despre o muncă, un efort) Susținut, continuu, necontenit. Mihai a reușit să facă din brigada lui prima brigadă de calitate. E rodul unei munci neîntrerupte, neobosite. MIHALE, O. 391.