NEOKANTIANÍSM (< kantianism, după fr. néokantisme) s. n. Orice doctrină filozofică inspirată din Kant, și, în particular, mai multe orientări filozofice din Germania din perioada 1870-1920 inspirate, de asemenea, din Kant și constituite, în parte, ca reacție la naturalism și și la etica evoluționistă. Se disting, de obicei, șase școli diferite: Școala de la Marburg, care-i și cea mai influentă (H/ Cohen, P. Natorp, E. Cassirer); Școala de la Heidelberg sau Baden (W. Windelband, H. Rickert); Școala fiziologică (H. von Helmholtz, Fr.A. Lange); Școala realistă (A. Riehl); Școala sociologică sau relativistă (G. Simmel). V. și kantianism.