NEPOTOLIT, -Ă, nepotoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit (ușor); nestins, neîmpăcat, aprig. Apele Oltului... își continuă nepotolitul zbucium. BOGZA, C. O. 97. Ea întreagă era dragoste, simțire în veci nepotolită. SADOVEANU, O. I 433. Simți în sine un foc mare Un foc drăcesc nepotolit. NEGRUZZI, S. II 113.